Arhiva

Archive for Noiembrie 2010

FILM

19 Noiembrie 2010 Lasă un comentariu

Acuma sincer, nu prea aveam chef să scriu postul ăsta, din mai multe motive, unul dintre ele fiind modestia. Mă consider un mare iubitor de filme, am văzut tone de filme, şi bune şi rele, dar nu sunt un cinefil. Nu sunt genul de om care poate să îşi dea cu părerea şi care poate să emită păreri de valoare despre un film sau o aşa-zisă producţie cinematografică. Un cinefil ştie, vede, cunoaşte, simte, observă şi urmăreşte un film pe mai multe planuri. Pentru mine filmele se reduc la entertainment, în cel mai rău caz sau la filme care mă marchează, în cel mai bun caz. Nu văd substraturile şi planurile absconse ale ideilor scenaristice şi regizorale, nu observ cadrul filmat dintr-un unghi absolut superb care pune în valoare decorul, nu bag dă samă jocul actorilor într-o asemenea măsură încât să pic pe spate. Eu doar mă uit. Şi atât.

Până de curând, când am văzut un FILM. Nu actori. Nu substraturi. Nu planuri peste planuri peste planuri, precum o ceapă care mereu mai are ceva de dezvăluit. Un film simplu, o poveste adevărată, recentă, din timpurile noastre. Bineînţeles că americană, doar ce credeaţi. E unii care se se uită la filme franţuzeşti, că alea cică au un je ne sais quois, sau la filme spaniole, admirând un Almodovar sau mai ştiu eu pe cine, pentru tehnica regizorală desăvârşită. Alţii, mai exclusivişti decât alţii, urmăresc filme ruseşti, de pe vremea lu tataia, cu un Tarkovsky, care mie personal nu îmi spune nimic. Ete, pârţ. Nu sunt chiar atât de exclusivist, dar nici încuiat. Dacă unora le place, foarte bine, e mai deştepţi ca mine, mai deschişi, mai receptivi. Bravo lor. Îi admir. Eu nu sunt aşa. Am nevoie ca un film să îmi transmită ceva direct. E ca şi diferenţa dintre un meci de box la amatori şi unul la profesionişti. Unii cu căşti de protecţie, alţii cu căpăţâna goală. Lovitură directă, nu cu pavăză su alte apărători. Vreau o emoţie directă, acuma, nu peste două zile când mă prind şi eu ce-a vrut să zică nenea regizoru cu cadrul ăla.

Aşa. Revin. Am văzut un FILM. Direct, fără prea multe vorbe, un film, dacă vreţi, vizual. Un film bazat pe ce vezi şi pe ceea ce simţi atunci când vezi. Un film pe care, cred, numai americanii puteau să-l facă. Un film despre moarte, camaraderie, patriotism. Şi culmea, nu ştiu cum drecu lor le iese tot timpul, patriotismul ăsta nu e deloc ieftin. Sau cel puţin nu pare ieftin. E un film la care dacă nu plângi înseamnă că nu ai inimă în tine. Nu ai suflet. Nu ai psyche. (căutaţi pe google, nu tot întrebaţi atâta)

Dacă vreţi un film cu pac-pac, nu vă uitaţi. Dacă vreţi un film cu sânge, lăsaţi-o baltă. Dacă vreţi un film cu ţâţe, aţi ajuns unde nu trebuie. Dacă vreţi un film cu replici inteligente sau spumoase, treceţi mai departe. Nu are nimic ce ar atrage publicul avid de violenţă, sex sau umor şi inteligenţă moderne. Deloc. Este un film simplu, sec, poate chiar plictisitor pentru unii, de aceea nu îl recomand decât celor cu suflet şi care mai cred în anumite valori. Doar anumite valori.

L-am văzut de vreo o saptămână şi ceva, dar am tot refuzat să scriu, pentru că vroiam să mai treacă un piculeţ de timp peste mine, ca să văd dacă voi simţi la fel atunci când voi avea perspectiva timpului de partea mea. Nu s-a schimbat nimic, Imaginile sunt încă vii în minte şi în suflet. IMAGINILE. Rămân acolo şi or să rămână mult timp de acum încolo.

Am văzut multe filme bune, dar acesta a urcat rapid în top 5 filme preferate ever. Şi în acest top două sunt româneşti: Filantropica şi Actorul şi sălbaticii. Ştiu că dacă vreodată voi vrea să plâng am un film la care să mă uit fără teama că voi fi dezamăgit sau că mă voi chinui să vărs o lacrimă sau că mi-ar fi ruşine de mândria şi orgoliul tipic masculine.

E un film care mi-aş fi dorit să fie românesc. Mi-aş fi dorit să fim noi, românii care să ne comportăm aşa cum se comportă americanii pe care îi împroşcăm cu căcat ori de câte ori avem ocazia. Mi-aş fi dorit să fie o realitate românească surprinsă în acest film. Dar nu este. Şi nu va fi niciodată.

TAKING CHANCE!!!!! Merită!!!

Anunțuri
Categorii:d'ale carnavalului