Arhiva

Archive for Octombrie 2010

Nuntă (a la Moldova)

25 Octombrie 2010 4 comentarii

În week-end, nuntă la Moldova, drum lung, oboseală maximă, şosele mai bune, drumuri mai proaste… În fine, totul a decurs aproape conform planului. Dar, nu am putut să nu observ nişte detalii, unele dintre ele fără legătură cu Moldova, altele tipice zonei respective. Poate sunt eu puţin rău, dar na, am văzut, mi s-a părut diferit şi vă zic şi vouă.

Nunta…

Mă refer aici la detaliile legate de cununia religioasă, detalii la care până acum nu am prea fost atent, dar acum, neavând ce face, am zis ia să ascult io să văd ce zice nenea ăla acolo. Şi am auzit. În primul rând, o chestie valabilă peste tot, nu cumva să se vadă miresele între ele, că doamne fereşte, e de rău augur. Sunt protejate, ascunse, se face astfel încât drumurile celor două mirese – cea care iese din biserică şi cea care intră – să nu se intersecteze. Ce? Le e frică de un catfight, că una e poate mai mişto ca şi cealaltă sau rochia mai albă sau freza mai împopoţonată? Mirele? Dă-l drecu, el poate vedea orice şi să se întâlnească şi intersecteze cu cine vrea muşchiul lui, dar mireasa… Citește mai mult…

Categorii:d'ale carnavalului

Dicţionar

22 Octombrie 2010 1 comentariu

Asta se şi vrea post-ul de faţă: un dicţionar. Dar nu orice fel de dicţionar, ci un dicţionar cu termeni care sunt pe cale de a fi uitaţi, cuvinte vechi, de pe la ţară, de prin copilăria noastră, de prin diferite locuri, de prin variate regiuni.

De ce? Pentru că trăim într-un timp al urbanizării rapide şi al globalizării grăbite. Pentru că începem să ne uităm încet-încet rădăcinile, să uităm cine suntem şi de unde venim. Copiii noştri vor folosi din ce în ce mai multe englezisme şi americanisme, dar vor uita ce înseamnă cuvintele cu care noi ne-am născut şi am crescut. Poate vi se pare fără rost şi fără sare şi piper post-ul pe care îl propun, dar citiţi doar dicţionarul şi veţi vedea că poate fi şi un piculeţ distractiv. Nu m-am gândit să le ordonez alfabetic sau pe regiuni, ci aşa cum îmi vin ele mie. Promit că voi include toate cuvintele astea faine în post, ca pe un update, atunci când cineva îşi va aduce de un astfel de cuvânt.

Aşa că puneţi mâna şi mintea la contribuţie şi deversaţi acilea tot ce ştiţi.

poţoc = şobolan
cutruli = răvăşi, a întoarce pe dos
obloc = geam
căput = poartă
ştrimfi = ciorapi
colnă = magazie
iştălău = grajd
hipocauţ = beci, pivniţă
şupcari = roabă arhaică, din lemn
flaştăr = betonul din cocina porcilor
cătrenţ = dulap vechi de bucătărie
cocior = locul unde dorm păsările domestice
arşeu = cazma, hârleţ
cănăpei = canapea
strujac = saltea umplută cu pănuşi de porumb
şuşorci = pănuşi de porumb
hinteu = trăsură cu patru roţi, trasă de cai
covăsală = iaurt folosit pentru fabricarea laptelui acru de casă
procoviţă = covor fabricat dintr-un material special, asemănător celui de sac
rişelui = procedeu de împodobire a perdelelor
tăscuţe = sortiment de paste pentru supe, de formă pătrată
gârteni = sortiment de paste pentru supe, de formă tubulară, cu striaţii
tărhană = sortiment de paste pentru supe (uneori şi pentru prăjituri), realizate prin răzuirea aluatului
taşte = sortiment de mâncare, din aluat umplut cu gem, de formă pătrată
preslu = pesmet
pezmet = gem, marmeladă
must = suc gros de prune, puţin acru
zadie = şorţ
dulău = drum de câmp
toltiş = şosea
heti = deal
cherestul = direct (se referă la direcţia de mers – hai Radule, ajută-mă)
părădaică = roşie, pătlăgea
carfiol = conopidă
curechi = varză
bace = apelativ folosit pentru fraţii mai mari
zgoambe = bile prinse cu elastic, folosite de fete pentru prinderea părului
croampe = cartofi
dosoi = prosop
recameu = canapea

firang = perdea

foale = burtă

… şi lista e deschisă…

podrum=pivniţă
pişchir=prosop
ştălog=grajd
piglais (piclăzău)=călcător
cotarcă=unde se ţine porumbu
socac=străduţă
ratotă=ouă jumări
bică=taur

blid = farfurie

Categorii:d'ale carnavalului

Profetul

19 Octombrie 2010 Lasă un comentariu

Zilele trecute, cu câţiva prieteni la o berică, am început parcă out of the blue, o discuţie despre Bute, îl ştiţi, boxerul, campionul mondial la nu ştiu ce versiune, mister KO etc şi etc. Problema s-a pus puţin mai ciudat. Nu ne-a interesat cât de bun este, asta e evident, că doar nu a câştigat nici o luptă intrând în ring şi fluierând din deşte, ci cât de român este.  Şi bineînţeles că discuţia a degenerat, ajungând la un moment dat să răsară o expresie tipic românească – una dintre alea naşpa, care spune că nimeni nu e profet în ţara lui. Cu alte cuvinte, românul ştie din moşi-strămoşi că oricât de bun ar fi sau perfect sau cum mai vreţi voi, noi, românii neaoşi tot îi vom găsi o hibă, o bubă, un nod în papură sau mai ştiu eu ce. Că nu degeaba suntem români.

Acuma… câţi dintre voi aţi auzit de Bute înainte de 2007, atunci când a câştigat titlul mondial la box într-o anumită versiune? Eu parcă îmi aduc vag aminte că a luat ceva medalie la un campionat mondial, dar nu mă întrebaţi ce culoare şi în ce an. Dacă vreţi, aflu pe goagăl, dar nu asta e problema. Nu am auzit de Bute şi nici nu am fi auzit, dacă ar fi rămas în Românica noastră cea de toate zilele. De ce? Pentru că nu ar fi avut condiţiile necesare – poate doar o sală cu mucegai şi echipamente învechite – sau nu ar fi avut o echipă care să îl susţină şi să îl promoveze – poate doar un antrenoe dedicat care să muşte un prosop vechi şi rărit – sau un popor care să îl uite după prima înfrângere sau să facă glume proaste după o victorie mai puţin clară. La noi, nici perfecţiunea nu mai e de ajuns.  Citește mai mult…

Categorii:d'ale carnavalului

Marele erou

10 Octombrie 2010 1 comentariu

Sâmbătă seara, meci al naţionalei, pregătiri furibunde cu bere şi seminţe, încercare de relaxare la tv şi cu o carte bună. Las cartea că începe „În puii mei”. Cam sec, aceleaşi poante, aceleaşi personaje, dar na, mă uit, că îmi place Bendeac. Hopa, la un moment dat aud un sunet interesant pe la mine prin hol. Un sunet care semăna al dracu de bine cu un ronţăit de şoarece. Dau tv-ul mai încet să văd ce intenţii criminale are dihania. Sunetul-ronţăit se aude vag, undeva prin holul de la intrare. Hait, am pus-o. (Am mai avut o experienţă cu o dihanie din asta, undeva pe la începutul relaţiei mele cu Mona. Atunci, monstrul ronţăitor se ascundea prin uşă. Ştiţi şi voi cum sunt uşile astea comuniste – goale pe dinăuntru, de poate umbla orice juvină să-şi facă damblaua în fel şi chip. Atunci, am scos uşa din ţâţâni şi am lăsat dihania să înoate în cada de la baie.) Revin. Opresc sunetul la tv, se opreşte şi dihania. Ha, e şmecher, mă urmăreşte. Dau drumul timid la tv, ca să văd ce intenţii criminale are mica jivină. Sunetul-ronţăit începe din nou. Las tv-ul la sonorul normal în încercarea disperată de a da faţă cu rozătorul. Mă urc pe canapea şi mă mişc uşurel, ca o pisică, înspre hol, doar-doar oi vedea ce se întâmplă în perimetrul respectiv. Sunetul-ronţăit e tot acolo, dar nu văd nici o mişcare suspectă. Stau cocoţat pe canapea, dintr-o poziţie de superioritate şi siguranţă. Jivina refuză să îşi arate faţa. Holul e luminat doar puţin, cu lumina care răzbate vag din sufrageria în care eu sunt stăpânul absolut. Fir-ai al drecului de dihanie, sper că nu îmi rozi cablul de internet că dacă mă cobor de aici… Sunetul-ronţăit se opreşte. M-a simţit… retragerea… retragerea…

Revin la tv şi la Bendeac, dau mai tare în speranţa că nu o să mai aud dihania cum îşi face de cap prin holul meu. Ei pe naiba. Cum dau tv-ul mai tare cum revine şi jivina devoratoare de orice îi cade la îndemână. Soluţii… zero… Aud o uşă care se deschide… Primul gând: fir-ai al drecu de stupizenie, ai învăţat să deschizi şi uşile? Speranţa însă nu se dă bătută şi salvarea apare de unde nu mă aşteptam. E Mona, care vine din dormitor să îmi comunice ceva important. SUNT SALVAT! Vorbesc cu Mona vreo 2 minute, Mona pleacă… „Honey, aprinde te rog becul în hol!” Se aprinde becul, sunetul-ronţăit dispare. „Honey, aprinde becul şi în bucătărie şi uită-te să vezi dacă nu e vreun şoricel!” „Siiiiilvvvvviiiiiuuuuuuuuuuuu!” Şi urmează o cascadă de reproşuri, că eu nu ştiu că ei îi e frică de orice mişcă în lumea asta, cum pot să îi fac aşa ceva… OK, sunt în regulă, dacă jivina a fost prin zonă sigur s-a speriat şi a şters-o ca un laş ce este. Ies din sufrageria în care sunt stăpân absolut şi încerc să mă scot în faţa soţiei, baricadată deja în dormitor. Ne-a făcut la psihic pe amândoi. Psihicul meu e puţin mai zdruncinat, că na, orgoliul masculin…

Revin la tv, dar luminile rămân aprinse în toată casa. Nu trec două minute, sunetul-ronţăit revine. Hait, ăsta mă urmăreşte şi vrea să mă facă în cel mai urât mod posibil. Cu lumina aprinsă nu mai mi-e frică de nimeni… Mă furişez încet spre hol şi încerc să ascult ca să îmi dau seama de unde vine sunetul ce mă îngrozeşte… Nimic… Iar m-a simţit… Dau să mă întorc, sunetul revine mai tare ca niciodată. Cu părul ridicat pe mine ca pe mâţă, ciulesc urechea… Aha, deci în spatele maşinii de spălat. Scot capul pe hol, în speranţa deşartă că dihania va avea curaj să dea ochii cu mine. Şi atunci… sunetul ajunge la intensitatea maximă, făcându-mă să mă zbârlesc şi mai tare – dacă aşa ceva e posibil…

Fir-aş al drecu să fiu cu fobiile mele de căcat… Era doar un triplu nebăgat bine în priză şi care făcea contact când şi când.

Nu contează, sunt ăl mai bărbat de pe lumea asta. Am învins dihania!

Categorii:d'ale carnavalului