Arhiva

Archive for Iunie 2010

No comment…

Stare tehnică:

Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă şi merge cam înfrânată. Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.

Istoric:

Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană. A fost avariată în repetate rânduri. Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii. A fost reparată cu piese second-hand, aduse de la turci. O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand, dar apoi a încăput pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile.

Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină. A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.

Combinaţii:

Predau leasing-ul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI. Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa, oricât de mică ar fi, dar să funcţioneze.

De ce o vând:

Sincer să fiu, o vând pentru că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea. Plus că îmi consumă cam mult şi ca s-o repar mă costă cât nu face. Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe. Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi. E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.




Anunțuri
Categorii:d'ale carnavalului

După 92 de ani…

16 Iunie 2010 5 comentarii

Duminică, excursie cu copiii de clasa a opta la Băile Felix, excursie de o zi, la ştrand, la soare, la relaxare… Toate bune şi frumoase, distracţie maximă, copii cuminţi ca niciodată. Pe drumul de întoarcere îl rog pe nenea şoferu să oprească pe undeva, printr-un sătuc poate dăm de nişte cireşe adevărate, nu grecisme, turcisme, chinezisme. Nu găsim cireşe, dar în Avram Iancu vedem pe marginea drumului un nene care vindea lubeniţe. Mi se face poftă, oprim, mă dau jos şi discut cu nenea, curios nevoie mare dacă lubeniţele sunt româneşti sau de import. Cum să nu fie româneşti? De-ale noastre d-aci, neaoşe româneşti 100%, îmi zice nenea vânzătoru. Păi cum, întreb eu, mirat, că doar pe vremuri mai cultivam şi eu, la părinţi, lubeniţă şi ale dracu că nu se coceau decât prin iulie, nicidecum la începutul lui iulie şi mai ales într-un an ca acesta. Ei, ba da, se poate, că noi le acoperim cu o folie şi ele se coc, acolo sub folie, îmi bagă prosteala românaşul nostru mândru şi verde. Şi bineînţeles că pun botul, că doar de ce să nu cred un mic producător cinstit, care, nu-i aşa, ce motive ar avea să mă mintă în halul ăsta? Şoferu, om umblat prin lume, îmi zice, zâmbind pe sub musteaţă: fugi băi de-aci, cu folia şi lubeniţa ta. Ei, acuma, doar nu le ştii matale chiar pe toate. Mândru nevoie mare, mă urc în autocar şi plecăm la drum, eu cu inima şi mândria umflate de un fals patriotism gurmand şi mulţumit că voi aduce acasă nevestei, lubeniţă de-a noastră, nu grecisme dulci şi plasticate. Citește mai mult…

Categorii:d'ale carnavalului

Promoţia 2010

6 Iunie 2010 18 comentarii

DE NOTA 10!

Nu voi vorbi decât de clasa la care am fost diriginte, pentru că statutul meu de profesor diriginte al clasei a VIII-a A nu-mi dă dreptul de a-mi extinde jurisdicţia şi asupra altora. Nu aştept comentarii la acest post decât de la copii, toate celelalte comenturi vor fi şterse din start, aşa că nu vă chinuiţi. De ce fac asta? Pentru a înţelege o dată pentru totdeauna că elevii sunt cei mai importanţi într-o şcoală şi într-un sistem, care nu mai au valori, iar dacă le au nu ştiu să şi le preţuiască. Nu mă consider valoare, ci doar un profesor obişnuit care ştie să pună mai presus de nevoile şi ambiţiile sale personale copiii. Cei pentru care luptăm zi de zi, cei pentru care ne pierdem inutil poate, energiile şi nervii şi viaţa. Totul facem din pasiune şi nu din obligaţie sau alte interese materiale. Pentru că nu există astfel de interese atunci când vorbeşti de şcoală. Dacă nu poţi să faci asta, lasă-te, părăseşte sistemul. Pentru că nu mai pot continua să lucrez cu oameni care nu apreciază, pentru că nu mai pot continua condus fiind de oameni pentru care contează doar hârtiile, pentru că nu mai pot continua să pun familia pe plan secund, cu alte cuvinte interesul material, am ales să renunţ. Şi nimeni nu mă poate întoarce din drum. Citește mai mult…

Categorii:d'ale carnavalului

Şi noi pe voi…

1 Iunie 2010 5 comentarii

Povestea începe cu vreo două luni în urmă, atunci când, prin vocea domnului Virgil Popescu, sindicatul Spiru Haret ne-a anunţat că e momentul să fim tari şi să nu ne mai lăsăm asupriţi de un guvern-preşedinte-politicieni mincinoşi, inculţi, ciocoi şi nesimţiţi. Cu alte cuvinte, trebuia să devenim un fel de petreromani: „să o ţinem sus şi tare!” şi să nu mai trecem notele copiilor prin cataloage, ca în acest fel să putem avea o bază solidă în viitoarele negocieri cu guvernanţii. Pe care îi ameninţam astfel că ne pregătim de o mare minune: îngheţarea anului şcolar în pragul verii.

Şi aşa am făcut. Nu am trecut nici o notă în cataloage sau în carnetele piţigoilor, ci doar în caietul meu special (bine că nu mi l-a furat dreq careva). Totul se desfăşura conform planului, până când, într-o mirifică dimineaţă de miercuri, 26 mai 2010, ne calcă domeniul nostru orţişorean, domnia-sa inspectoarea generală, doamna Mariana Eftimie. Pentru o scurtă verificare. Şi pentru o mică tragere de urechi. Şi, bineînţeles, pentru o matinală p… în cur. Al cui? Aţi ghicit. Al sus-, sub-, drept-, stâng-semnatului.

Nici nu a intrat bine pe domeniul feudal ce ne aparţine de drept, că a şi trecut la puricat cataloage. Unde-s notele? De ce nu sunt trecute în cataloage? Cum vă permiteţi? Nici măcar nu a luat loc pe un scaun, încerca să ne trateze de undeva de sus. Toţi stăteau îngheţaţi, sideraţi, uimiţi de ceea ce se întâmplă. „De ce nu sunt note la cultură civică şi istorie?” – întreab de sus domnia-sa. „Pentru că sindicatul ne-a spus să nu le trecem până la noi ordine” – vine răspunsul sus-, sub-, drept-, stâng-semnatului. Uitându-se peste ochelari, în caracteristicul stil al profesorilor pe care cu toţii îi cunoaştem, domnia-sa tună: „Da ce, sindicatul te plăteşte?” Adicătelea, vezi doamne, suntem la per tu, nici măcar o minimă formă de respect pentru un om, coleg, profesor pe care domnia-sa nu l-a văzut în viaţa ei. Şi apoi, domnia-sa uită că timp de vreo 7-8 ani a fost lider de sindicat. Acum însă are cuţitul şi frânghia în mână, aşa că poate tăia şi spânzura după bunul ei plac. Am trecut peste, s-a sunat de intrare la ore, m-am îndreptat spre clasa la care aveam oră, cu un teanc de ghiduri ale candidatului la liceu.

Intru în clasă, le împart elevilor şi începem să purtăm o discuţie normală, amicală, ilegală pe tema acestora. După 10 minute, hop şi Andreea Marin. Surpriză, surpriză, domnia-sa se hotărâse să inspecteze o oră tocmai la cel care a avut impertinenţa să-şi deschidă gura în faţa mai-marelui boier. Hait, mă gândesc, m-a cam prins. După câteva întrebări legate de activitatea mea curentă la clasă, îmi spune pe un ton ce se dorea calm, dar era mai mult poruncitor, că vrea să vadă ora de istorie. Nici o problemă. În câteva minute, ora despre România în Al Doilea Război Mondial era deja începută.

Şi acum începe iureşul. Domnia-sa, aşezată comod undeva în spatele clasei, începe să noteze de zor tot ceea ce le povesteam copiilor. Ora se termină, sunt chemat în direcţiune pentru discuţii legate de lecţia pe care tocmai am terminat-o. Am fost de acord că era oră de istorie şi nu de consultare a ghidului candidatului. Am fost de acord că sunt puţin în urmă cu materia. Am fost de acord că nu am avut planuri de lecţie sau proiecte didactice. Am fost de acord cu toate acestea şi mi le-am asumat. După care a început să-mi reproducă majoritatea lucrurilor pe care le povestisem copiilor despre războiul mondial, catalogându-le drept perle. Ba mai mult, conţinutul ştiinţific al orei a fost foarte scăzut şi nepotrivit. Părerea domniei-sale, de meserie inginer. Apoi, non-şalant, pe un ton zeflemitor îmi spune că nu a putut nota tot, deoarece vorbirea mea liberă a fost mult prea rapidă pentru aptitudinile ei de dactilografă. „Doamna inspectoare, dacă mi-aţi fi spus, aş fi vorbit mai rar, ca să puteţi nota tot.” La finalul discuţiei, am avut şi eu o întrebare mică: nu trebuia să fiu şi eu anunţat că mă veţi asista la oră? Nu, pentru că regulamentul nu prevede aşa ceva. Serios? Nu mai spuneţi. Ia să consultăm un piculeţ Statutul cadrului didactic, care la titlul IV, capitolul I prevede:
„Art. 97. (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii didactice de nici o autoritate şcolară sau publică.
(2) Înregistrarea magnetică sau prin procedee echivalente a activităţii didactice poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.
(3) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activităţii didactice de către elevi, studenţi sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului didactic respectiv.”
E clar, nu? Ba mai mult, pentru ca domnia-sa să nu lase nici un paragraf nebifat, la şedinţa cu directorii din aceeaşi zi, a reprodus, cuvânt cu cuvânt, ceea ce a înregistrat în timpul orei mele. Domnia-ta, doamnă Mariana Eftimie, nu vi se pare că aţi încălcat puţin legea? Mi se pare mie sau s-a încercat o mică punere sub presiune a cadrelor didactice care vor să facă grevă împotriva unui guvern pd-l, din a cărui structuri faceţi parte? Sau aţi venit chitit pe un anume profesor, la ordinele unei cunoştinţe comune? Nu dau cu parul, doar întreb.

Şi ca să fie clar pentru toată lumea, nu mă daţi afară când vreţi dumneavoastră – aşa cum face prietena comună cu oameni pe care nu ea i-a angajat. Plec atunci când vreau eu. Şi dacă vreau. Puteţi pune o mie de presiuni asupra mea, eu voi face ceea ce mie mi se pare normal, moral şi etic. Dacă am încălcat vreo lege, vreau să fiu sancţionat în consecinţă. Dar să veniţi la noi în şcoală, să ne trataţi ca pe inferiorii dumneavoastră, atunci când ştiţi că ne pregătim de grevă şi de proteste datorită modului mârlănesc în care partidul din care faceţi parte înţelege să facă politică şi reformă în învăţământul românesc, mi se pare un piculeţ deplasat.

Şi da, la câteva zile după vizita domniei-sale, a urmat o inspeţie anunţată, a domnului inspector de istorie Şandor, care a constatat că sunt în grevă, precum şi neregulile din activitatea mea de cadru didactic. Şi voi fi sancţionat pe măsura abaterilor. Ca fapt divers, domnul Şandor a venit şi m-a tratat ca pe un coleg, ca pe un egal, nu de la înălţimea unei funcţii efemere. Cu alte cuvinte, s-a comportat aşa cum este şi normal, ca un om.

Şi vreau să văd consecinţele acestei vizite a domniei-sale, căreia îi trasmit că dacă a încercat doar să ne… prindă la colţ, îi spun doar atât: şi noi pe voi.

Categorii:d'ale carnavalului